cand ti se tulbura inima?
Autor:
Cristi Cociuba
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de cristi_cociuba in 21/01/2010
Resursa adaugata de cristi_cociuba in 21/01/2010
Când ţi se tulbură inima?
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”„Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” Ioan 14:1-14
Cand ti de tulbura inima?
1)Neclaritate a direcţiei
„Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” (v4-6)
Îl cunoaştem ca Toma necredinciosul...dar în acest text mai întâlnim încă o latură a lui: Toma confuzul.
Domnul Isus spune: ştiţi unde mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo
Seneca (sfetnicul lui Nero)spune: „ după cum o existenţă de nouă luni ne pregăteşte nu pentru ea însăşi, ci pentru o existenţă ulterioară, într-o lume căreia îi suntem încredinţaţi de îndată ce suntem capabili să respirăm şi să supravieţuim independenţi, tot aşa, şi intervalul dintre pruncie şi bătrâneţe ne este dat ca o pregătire pentru viaţa de ”dincolo”. Ne îndreptăm spre o naştere nouă şi spre circumstanţe cu totul diferite de ceea ce experimentăm azi. Ziua de care te temi cel mai mult şi pe care o numeşti ”ceasul din urmă” nu este altceva decât ziua de naştere pentru eternitate”
Ştiţi calea... – Toma – nu ştim unde te duci – cum putem şti calea?
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa – Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine
Care e direcţia vieţii tale? Spre ce te îndrepţi?
La sfârşitul turului printr-o mănăstire, un ateu îi spune cu compătimire călugărului: dacă Dumnzeu nu există, ţi-ai irosit viaţa degeaba. Zâmbind, călugărul a răspuns: dacă m-am înşelat, am pierdut 50 sau 70 de ani de viaţă. Dar dacă vă înşelaţi dv. a-ţi pierdut veşnicia.
Care e direcţia vieţii tale? Spre ce te îndrepţi? Spre rai sau spre iad? Eşti confuz? Nu ştii încotro te îndrepţi? Hotărăşte unde vrei să mergi!
Dacă porneşti peste tot, o să ajungi niciunde.
Dacă porneşti spre rai, ai şansa să ajungi acolo – nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!
Ex muntelui: religiile spun – drumul spre Dumnezeu e ca un munte cu mai multe poteci – să ajungi la Dumnezeu trebuie să o iei pe una din poteci – Alah, Confucius, Buda, Isus... dar Domnul Isus spune: Nimeni nu vine la Talăl decât prin Mine! Isus este singura cale de a ajunge la Tatăl!
„ Cel ce se aşteaptă să ajungă în cer ar trebui să-şi facă puţin timp să studieze drumul într-acolo”
„ distanţa de la pământ la cer nu e una de altitudine, ci , de atitudine, depinde cum iei problema, de ce hotărâri iei
Ţi se tulbură inima când nu şti clar în ce direcţie mergi
2) Nestabilire a priorităţilor
Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” v7
Domnul Isus le vorbeşte despre frumuseţea Raiului, calea înspre acolo, că va reveni... şi Filip vorbeşte despre altceva – mai arată-ne încă o minune ca să credem în Tine.
De multe ori suntem tulburaţi în viaţa spirituală, de credinţă, pentru că nu avem stabilite priorităţile. Unde se vede acest lucru? În umblarea mea de zi cu zi. Ce faci în tu în fiecare zi? Dacă spui că Dumnezeu e prioritar în viaţa ta, înseamnă că în fiecare zi petreci timp cu El, cel puţin citeşti Cuvântul şi te rogi.
Dacă spui ca e , şi tu toată ziua nu îţi faci timp pentru El din diferite motive... minţi! De fapt nu e o prioritate pentru tine... tu doar crezi sau spui acest lucru... Spune-i soţului sau soţiei ca îl, o iubeşti şi după aceea două zile nu mai merge pe acasă, nu da nici un telefon...o să-ţi spună că şi-a dat seama cât de mult o sau îl iubeşti.
Ce ar trebui să fie prioritar în viaţa mea? Dumnezeu, familia (soţ, soţie, copii, părinţi, fraţi, surori), familia creştină, oamenii, profesia, confortul....
Dacă nu le dai locul cuvenit în viaţa ta înseamnă că nu sunt prioritate. Care sunt priorităţile din viaţa ta?
Când ţi se tulbură inima? Când celor care ar trebui să le dai importanţă în viaţa ta, nu le dai împortanţa cuvenită, când îţi pierzi zilele cu lucruri mărunte şi neimportante.
3) Neâncrederea în Cuvântul Domnului Isus – îngrijorare asupra viitorului
Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. v1-3
Ţi se tulbură inima când laşi îngrijorarea să te cuprindă.
Viitorul e ca un vas cu două toarte: încrederea şi îngrijorarea... depinde de noi de care toartă îl luăm.
Îngrijorarea nu ajută la nimic, dar reuşeşte să strice totul.
Îngrijorarea nu poate înlătura necazurile de mâine, dar îţi poate ucide bucuriile de azi.
„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Filipeni 4:6,7
Unii privesc înainte şi văd un sfârşit fără nădejde, alţii văd o nădejde fără sfârşit.
S-ar putea să nu ştim ce ascunde viitorul, dar ştim Cine îl pregăteşte.
Nu te teme de viitor, Dumnezeu este deja acolo!
Cum îţi vezi tu viitorul? Asta va reflecta modul în care aştepţi venirea Domnului Isus. Aştepţi venire Lui? Salutul Bisericii primare era: Maranata! Domnul nostru vine! (1Corinteni 16:22)
După unele calcule revenirea Domnului Isus este trecută în Biblie de 1846 ori (VT 1527, NT 319)
Revenirea Domnului Isus este doctrina specifică creştinismului şi formează nota dominantă a credinţei creştine.
Când, timpul revenirii.
Este un subiect care i-a preocupat pe creştinii din toate timpurile. Generaţia apostolilor aştepta revenirea lui Hristos în timpul primului secol al erei creştine, deşi găsim în scrierile lui Pavel destule argumente că acest eveniment urma să aibă loc mai târziu, după împlinirea unor profeţii.
De-a lungul erei creştine, s-a făcut în mod repetat greşeala de a fixa date cu privire la acest eveniment mult aşteptat. Unii creştini l-au aşteptat în anii 318, alţii în 500, 1000, 1260, 1335, 1400, 1647, 1844, 1914, 2000, etc. Mileniţii, o grupare, spuneau că Domnul Isus va reveni în 1844, au dat totul, au renunţat la tot ce aveau aici pe pământ pentru că ei vor pleca... însă dezamăgirea a fost cruntă.
Ce ne învaţă Biblia cu privire la timpul revenirii?
Nimănui nu i-a fost dat să cunoască timpul exact al revenirii Domnului. Timpul exact este cunoscut doar de Tatăl. Deşi ne da indicii: priviţi la măslin, la situaţia lumii actuale, Evanghelia va ajunge la toate naţiunile, etc... Biblia descurajează orice încercare de a fixa o dată precisă cu privire la acest eveniment. Ni se cere însă să fim pregătiţi oricând pentru reântâlnirea cu Domnul, să fim în veghere.
Cum?
Va fi o revenire reală, nu spirituală; la fel cum a fost şi prima Sa venire.
Faptele Apostolilor 1:11 spune: „Acest Isus, care s-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Ei L-au văzut plecând, va fi vizibil; El a plecat într-un nor, se va reântoarce pe nori; El a plecat într-un corp, va reveni în trup; va fi văzut de toţi oamenii(Apocalipsa1:7 „orice ochi îl va vedea”), fiecare om care traieşte pe acest pământ îl va vedea pe Isus venind pe nori ca o fiinţă personală. Va fi însoţit de îngerii din ceruri, miliarde de îngerii, mii şi mii de mii, care vor avea rolul de a-i strânge pe cei aleşi, Biserica. „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1Tes.4:16,17 Întâi vor învia cei morţi în Hristos, vor primi corpuri perfecte şi nemuritoare (trupuri de slavă Fil. 3:21 El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.), un trup ca al Domnului Isus, şi vor fi răpiţi în nori ca să-L întâlnească pe Domnul. După aceea cei care sunt ai Lui , cei în viaţă, vor primi corpuri ca ale Domnului isus şi vor fi răpiţi să întâmpine pe Domnul în văzduh.
De ce vine?
Scopul major al revenirii lui Hristos este să-şi ia Mireasa acasă. O veşnicie alături de El; nu va mai fi moarte, suferinţă, lacrimi şi durere (Ap. 21:4); nu va mai fi neputinţă şi boală: orbii văd, surzii aud, cel paralizat merge, mutul va cânta (Isaia35:4-6); o revedere cu cei iubiţi şi prietenii (2Tes4:16-18); un loc special pregătit pentru tine (Ioan14:3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.) De 2000 şi ceva de ani pregăteşte acest loc. Încearcă să-ţi imaginezi cum va fi... a zis să fie lumină (2 secunde).. şi a fost; să fie verdeaţă, a fost; să fie viaţă, a fost. Dar în 2000 şi ceva de ani... cât?
Al doilea scop al revenirii este să-şi răsplătească Mireasa. Ap 22:12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”
Mântuirea depinde de ceea ce a făcut Hristos pentru noi, răsplata depinde de ceea ce facem noi pentru Hristos. Lucrarea fiecarui credincios va fi cântărită şi răsplătită. Daniel 12:3 „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci”. Cum strălucesc stelele? Unele mai tare altele mai puţin. Cei ce au făcut mult pentru Domnul vor fi răsplătiţi cu mult, cei ce au făcut puţin cu puţin.
El va mai reveni pentru judecata celor ce nu L-au primit ca Domn.
„Dumnezeu va da fiecăruia ce i se cuvine. S-ar putea ca El să nu răsplătească la sfârşitul zilei, săptămânii sau anului...dar cu siguranţă va plăti la sfârşit.”
Michel de Montaigne: „ aşa cum observa şi Pitagora, viaţa este foarte asemănătoare cu Jocurile Olimpice: câţiva îşi încoardă muşchii la maxim pentru a câştiga un premiu şi a fi ovaţionaţi de mulţime, alţii vin cu tarabe să vândă mulţimii marfă pentru bani, iar alţii, nu dintre cei mai înţelepţi, nu vor nimic, doar vin să privească.ei sunt spectatori la ce fac alţii cu viaţa lor.
Fiecare om care nu-i dă viaţa lui Hristos va petrece veşnicia departe de faţa Lui. Dacă Isus vine acum eşti gata? El a promis ca revine!
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”„Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” Ioan 14:1-14
Cand ti de tulbura inima?
1)Neclaritate a direcţiei
„Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” (v4-6)
Îl cunoaştem ca Toma necredinciosul...dar în acest text mai întâlnim încă o latură a lui: Toma confuzul.
Domnul Isus spune: ştiţi unde mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo
Seneca (sfetnicul lui Nero)spune: „ după cum o existenţă de nouă luni ne pregăteşte nu pentru ea însăşi, ci pentru o existenţă ulterioară, într-o lume căreia îi suntem încredinţaţi de îndată ce suntem capabili să respirăm şi să supravieţuim independenţi, tot aşa, şi intervalul dintre pruncie şi bătrâneţe ne este dat ca o pregătire pentru viaţa de ”dincolo”. Ne îndreptăm spre o naştere nouă şi spre circumstanţe cu totul diferite de ceea ce experimentăm azi. Ziua de care te temi cel mai mult şi pe care o numeşti ”ceasul din urmă” nu este altceva decât ziua de naştere pentru eternitate”
Ştiţi calea... – Toma – nu ştim unde te duci – cum putem şti calea?
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa – Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine
Care e direcţia vieţii tale? Spre ce te îndrepţi?
La sfârşitul turului printr-o mănăstire, un ateu îi spune cu compătimire călugărului: dacă Dumnzeu nu există, ţi-ai irosit viaţa degeaba. Zâmbind, călugărul a răspuns: dacă m-am înşelat, am pierdut 50 sau 70 de ani de viaţă. Dar dacă vă înşelaţi dv. a-ţi pierdut veşnicia.
Care e direcţia vieţii tale? Spre ce te îndrepţi? Spre rai sau spre iad? Eşti confuz? Nu ştii încotro te îndrepţi? Hotărăşte unde vrei să mergi!
Dacă porneşti peste tot, o să ajungi niciunde.
Dacă porneşti spre rai, ai şansa să ajungi acolo – nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!
Ex muntelui: religiile spun – drumul spre Dumnezeu e ca un munte cu mai multe poteci – să ajungi la Dumnezeu trebuie să o iei pe una din poteci – Alah, Confucius, Buda, Isus... dar Domnul Isus spune: Nimeni nu vine la Talăl decât prin Mine! Isus este singura cale de a ajunge la Tatăl!
„ Cel ce se aşteaptă să ajungă în cer ar trebui să-şi facă puţin timp să studieze drumul într-acolo”
„ distanţa de la pământ la cer nu e una de altitudine, ci , de atitudine, depinde cum iei problema, de ce hotărâri iei
Ţi se tulbură inima când nu şti clar în ce direcţie mergi
2) Nestabilire a priorităţilor
Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” „Doamne” i-a zis Filip „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns.” Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” v7
Domnul Isus le vorbeşte despre frumuseţea Raiului, calea înspre acolo, că va reveni... şi Filip vorbeşte despre altceva – mai arată-ne încă o minune ca să credem în Tine.
De multe ori suntem tulburaţi în viaţa spirituală, de credinţă, pentru că nu avem stabilite priorităţile. Unde se vede acest lucru? În umblarea mea de zi cu zi. Ce faci în tu în fiecare zi? Dacă spui că Dumnezeu e prioritar în viaţa ta, înseamnă că în fiecare zi petreci timp cu El, cel puţin citeşti Cuvântul şi te rogi.
Dacă spui ca e , şi tu toată ziua nu îţi faci timp pentru El din diferite motive... minţi! De fapt nu e o prioritate pentru tine... tu doar crezi sau spui acest lucru... Spune-i soţului sau soţiei ca îl, o iubeşti şi după aceea două zile nu mai merge pe acasă, nu da nici un telefon...o să-ţi spună că şi-a dat seama cât de mult o sau îl iubeşti.
Ce ar trebui să fie prioritar în viaţa mea? Dumnezeu, familia (soţ, soţie, copii, părinţi, fraţi, surori), familia creştină, oamenii, profesia, confortul....
Dacă nu le dai locul cuvenit în viaţa ta înseamnă că nu sunt prioritate. Care sunt priorităţile din viaţa ta?
Când ţi se tulbură inima? Când celor care ar trebui să le dai importanţă în viaţa ta, nu le dai împortanţa cuvenită, când îţi pierzi zilele cu lucruri mărunte şi neimportante.
3) Neâncrederea în Cuvântul Domnului Isus – îngrijorare asupra viitorului
Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. v1-3
Ţi se tulbură inima când laşi îngrijorarea să te cuprindă.
Viitorul e ca un vas cu două toarte: încrederea şi îngrijorarea... depinde de noi de care toartă îl luăm.
Îngrijorarea nu ajută la nimic, dar reuşeşte să strice totul.
Îngrijorarea nu poate înlătura necazurile de mâine, dar îţi poate ucide bucuriile de azi.
„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Filipeni 4:6,7
Unii privesc înainte şi văd un sfârşit fără nădejde, alţii văd o nădejde fără sfârşit.
S-ar putea să nu ştim ce ascunde viitorul, dar ştim Cine îl pregăteşte.
Nu te teme de viitor, Dumnezeu este deja acolo!
Cum îţi vezi tu viitorul? Asta va reflecta modul în care aştepţi venirea Domnului Isus. Aştepţi venire Lui? Salutul Bisericii primare era: Maranata! Domnul nostru vine! (1Corinteni 16:22)
După unele calcule revenirea Domnului Isus este trecută în Biblie de 1846 ori (VT 1527, NT 319)
Revenirea Domnului Isus este doctrina specifică creştinismului şi formează nota dominantă a credinţei creştine.
Când, timpul revenirii.
Este un subiect care i-a preocupat pe creştinii din toate timpurile. Generaţia apostolilor aştepta revenirea lui Hristos în timpul primului secol al erei creştine, deşi găsim în scrierile lui Pavel destule argumente că acest eveniment urma să aibă loc mai târziu, după împlinirea unor profeţii.
De-a lungul erei creştine, s-a făcut în mod repetat greşeala de a fixa date cu privire la acest eveniment mult aşteptat. Unii creştini l-au aşteptat în anii 318, alţii în 500, 1000, 1260, 1335, 1400, 1647, 1844, 1914, 2000, etc. Mileniţii, o grupare, spuneau că Domnul Isus va reveni în 1844, au dat totul, au renunţat la tot ce aveau aici pe pământ pentru că ei vor pleca... însă dezamăgirea a fost cruntă.
Ce ne învaţă Biblia cu privire la timpul revenirii?
Nimănui nu i-a fost dat să cunoască timpul exact al revenirii Domnului. Timpul exact este cunoscut doar de Tatăl. Deşi ne da indicii: priviţi la măslin, la situaţia lumii actuale, Evanghelia va ajunge la toate naţiunile, etc... Biblia descurajează orice încercare de a fixa o dată precisă cu privire la acest eveniment. Ni se cere însă să fim pregătiţi oricând pentru reântâlnirea cu Domnul, să fim în veghere.
Cum?
Va fi o revenire reală, nu spirituală; la fel cum a fost şi prima Sa venire.
Faptele Apostolilor 1:11 spune: „Acest Isus, care s-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Ei L-au văzut plecând, va fi vizibil; El a plecat într-un nor, se va reântoarce pe nori; El a plecat într-un corp, va reveni în trup; va fi văzut de toţi oamenii(Apocalipsa1:7 „orice ochi îl va vedea”), fiecare om care traieşte pe acest pământ îl va vedea pe Isus venind pe nori ca o fiinţă personală. Va fi însoţit de îngerii din ceruri, miliarde de îngerii, mii şi mii de mii, care vor avea rolul de a-i strânge pe cei aleşi, Biserica. „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1Tes.4:16,17 Întâi vor învia cei morţi în Hristos, vor primi corpuri perfecte şi nemuritoare (trupuri de slavă Fil. 3:21 El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.), un trup ca al Domnului Isus, şi vor fi răpiţi în nori ca să-L întâlnească pe Domnul. După aceea cei care sunt ai Lui , cei în viaţă, vor primi corpuri ca ale Domnului isus şi vor fi răpiţi să întâmpine pe Domnul în văzduh.
De ce vine?
Scopul major al revenirii lui Hristos este să-şi ia Mireasa acasă. O veşnicie alături de El; nu va mai fi moarte, suferinţă, lacrimi şi durere (Ap. 21:4); nu va mai fi neputinţă şi boală: orbii văd, surzii aud, cel paralizat merge, mutul va cânta (Isaia35:4-6); o revedere cu cei iubiţi şi prietenii (2Tes4:16-18); un loc special pregătit pentru tine (Ioan14:3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.) De 2000 şi ceva de ani pregăteşte acest loc. Încearcă să-ţi imaginezi cum va fi... a zis să fie lumină (2 secunde).. şi a fost; să fie verdeaţă, a fost; să fie viaţă, a fost. Dar în 2000 şi ceva de ani... cât?
Al doilea scop al revenirii este să-şi răsplătească Mireasa. Ap 22:12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”
Mântuirea depinde de ceea ce a făcut Hristos pentru noi, răsplata depinde de ceea ce facem noi pentru Hristos. Lucrarea fiecarui credincios va fi cântărită şi răsplătită. Daniel 12:3 „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci”. Cum strălucesc stelele? Unele mai tare altele mai puţin. Cei ce au făcut mult pentru Domnul vor fi răsplătiţi cu mult, cei ce au făcut puţin cu puţin.
El va mai reveni pentru judecata celor ce nu L-au primit ca Domn.
„Dumnezeu va da fiecăruia ce i se cuvine. S-ar putea ca El să nu răsplătească la sfârşitul zilei, săptămânii sau anului...dar cu siguranţă va plăti la sfârşit.”
Michel de Montaigne: „ aşa cum observa şi Pitagora, viaţa este foarte asemănătoare cu Jocurile Olimpice: câţiva îşi încoardă muşchii la maxim pentru a câştiga un premiu şi a fi ovaţionaţi de mulţime, alţii vin cu tarabe să vândă mulţimii marfă pentru bani, iar alţii, nu dintre cei mai înţelepţi, nu vor nimic, doar vin să privească.ei sunt spectatori la ce fac alţii cu viaţa lor.
Fiecare om care nu-i dă viaţa lui Hristos va petrece veşnicia departe de faţa Lui. Dacă Isus vine acum eşti gata? El a promis ca revine!
Statistici
- Vizualizări: 5263
- Export PDF: 5
- Favorită: 1
- Comentarii: 1
Opțiuni
De același autor
Din același album
Luca 6:31 Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
Stimate predicator, am toată stima şi tot respectul pentru domnia voastră, şi vă rog din suflet să nu vă supăraţi dacă pe parcursul acestui scurt comentariu vă fac o mică observaţie la cele menţionate mai sus, anume, că aţi citat bine pasajul care spune dăcă nu ar fi aşa, V-AŞ FI SPUS(nu Vă spun), Eu mă duc la Tarăl şi vă pregătesc un loc, ... acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Apoi Domnul Iisus întreabă pe cei prezenţi dacă ştiu calea întracolo, adică întreabă dacă ştie cineva cum se poate ajunge la Tatăl, Un Tată care are foarte multe locaşuri în locuinţa Sa, şi din această cauză Domnul Iisus spune că nu poate nici El ca singurul Fiu iubit de Tatăl să se ducă din înainte să pregătească un astfel de locaş şi să se intoarcă să te ducă pe tine personal în acest loc sau locaş, ci, va trebui tu să cunoşti calea care te duce la Tatăl, locaş însemnând că doar tu vei locui acolo. Este adevărat că omul se simte acum singur şi ne-ajutorat, şi doreşte ca Domnul Iisus să vină iarăşi cât mai repede pe pământ şi să fie dus în acest locaş despre care vorbeşte Domnul Iisus, dar să nu uităm că Domnul Iisus a fost şi este Dumnezeu, pe când noi toţi suntem oameni muritori, iar unui om muritor îi trebuieşte un astfel de locaş pregătit doar de Tatăl Ceresc, este vorba de un locaş în locuinta Tatălui Meu zice Domnul Iisus, iar scopul acestui locaş este de a te aşeza acolo, şi de a aştepta până la întregirea noastră a celor ce credem cu adevărat în învierea şi viaţa veşnică de după sfârşitul vieţii acesteia, viaţa aceasta nu s-a sfârşit odată cu decesul tău, se poate spune că s-a sfârşit pentru tine ca individ, Tatăl îţi pregăteşte un locaş de aşteptare care dacă suntem atenţi ştim exact unde este în Casa Tatălui, este sub Altar fraţilor, avem descrierea celor nerăbdători ca şi noi să se pună capăt vieţii acesteea păcătoase spre trecerea la dimensiunea celeilalte vieţi care stim că va fi o viaţă veşnică şi fără pic de lacrimă, suferinţă, şi vedem pe Tatăl care spune acestor suflete aşezate frumos în locaşurile de sub Altar, da, le spune... mai aveţi PUŢINTICĂ, nu multă, puţintică răbdare că nu s-a întregit încă cei omorâţi ca şi voi în Hristos Domnul, şi vedem cum acestor suflete nevinovate li se dă o încurajare şi promisiune sigură că nu vor pieri odată ajunşi la Dumnezeu Tatăl, este precum acel copil neştiutor care vede pe părintele său că întârzie să i se dea ciocolata promisă, şi în nerăbdarea lui sufletească începe să plângă şi zice... Hîm, Hîm, hîm, eu vreau ciocolată că mi-ai promis...? Iar Părintele iubitor şi milos de copilul acesta neştiutor, vine şi îl alintă zicându-i... numai puţintel, o lecuţă de tot că uite se mai duce Tati odată la sevici( este vorba de a doua Lui venire), aşa, şi când vine de la servici vine şi îţi aduce sigur ciocolata promisă, da? -Hîm, Hîm, zice copilul, dar eu vreau acum că mi-ai promis, Hîm...? Şi Tatăl grijuliu începe să-i cânte un cântec de leagăn, un cântăcel de somn şi liniştire, apoi după ce copilul a adormit puţin, înainte de a se trezi şi a începe iarăşi să plângă şi să sfâşie inima Tatălui, Tatăl oftează îndelung şi zice... Of, omule, omule, de ce nu vrei mă omule să crezi cu adevărat că Eu te-am creeat, Eu ţi-am dat suflare de viaţă, Eu sunt Acela care Ţi-am arătat Calea cum poţi să ajungi aici la Mine, Eu am pregătit un locaş unde să aştepţi şi să nu suferi prea mult, şi tot Eu am puterea să te mătur ca pe furnici de pe suprafaţa pamântului, de ce oare eşti aşa greu de cap, şi de ce nu înţelegi că nu există altă Cale de venire la Mine decât prin moarte, prin deces, şi de ce nu înţelegi că odată ajuns aici la Mine Eu Sunt Viaţa şi tu aici la Mine eşti salvat şi numai poţi muri niciodată aleluia? *** Aici vedem noi clar fraţilor, ce spunea Domnul Iisus fraţilor, adică ne spunea de din- înainte vreme că nu toţi care zic Doamne Doamne, fac şi voia Domnului. Şi datorită acestei slabe credinţe din partea unor fraţi care spun că îs credincioşi şi nu sunt, din cauza lor şi a altora care nu vor cu niciun chip să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă voia Sa, din cauza acestor elemente negative, suferă şi cerul, dar suferim şi noi aici pe pământ, o suferinţă de moarte putem spune, deoarece negatimismul acesta din noi, se repercutează tot împotriva noastră, se acumulează o energie negaţivă de nestăvilit, iar când această energie nestăvilita scapă de sub control, vin necazuri, cutremure de pământ şi moarte peste sufletele noastre plăpânde, vedem de La Domnul Iisus care nu ştie exact când va vemi Mântuirea noastră totală de pe acest pământ, dar ne spune semnele Venirii Lui, ne spune despre cutremure, ne spune despre molimi deosebite, ne spune să fim pregătiţi în orice moment pentru această Zi a Domnului, o zi care va veni ca un hoţ, NU PENTRU CEI CE AŞTEAPTĂ ŞI CRED ÎN A DOUA VENIRE A MÂNTUITORULUI, va veni ca un hoţ pentru aceşti necredincioşi din care cauză împărăţia lui Dumnezeu nu se poate întregi cu ei, şi trebue să mai suferim, să se mai nască alţi şi alţi oameni la nesfârşit, şi care necredincioşi vor fi surprinsi să vadă cu ochii lor a doua venire a Domnului pe pământ, o venire ca un hoţ doar pentru ei cei ce nu au veghiat la spusele Domnului, şi care vor spune atunci... A, stai aşa Doamne că eu nu am ştiut nimic, mie nu mi s-a spus nimic, eu sunt nevinovat şi nu merg în ocara veşnică să fiu chinuit veşnic acolo în iazul cu foc şi pucioasă...**** Da, n-ai ştiut?! Nu ai auzit tu nimic, sau nu ai vrut, ia "Zi"?! De aceea avem fraţilor( şi inchei acest comentariu), avem cum vă spuneam pe Domnul Iisus care nu ştie exact când va veni ziua sfârşitului suferinţei noastre pe pământ, dar ne dărueşte o groază de semne ale venirii Lui(secerişului cum i se mai spune), iar la capătul acestor semne este aşezată ŞTIREA, da ştirea, Vestea, Vestea venirii Domnului care va trebui propovăduită pe tot pământul, la toate semenţiile pământului, şi abia atunci va veni sfârşitul, ca mărturie deplină a cunoştinţei noastre despre venirea lui Dumnezeu pe pământ, şi care ca nu cumva acesta ce NU A VRUT! să facă voia Domnului, să scape şi să spună că el este nvinovat şi nu i-a spun nimeni şi lui aceste Măreţe Lucruri. Este o ruşine, ruşine mare de tot când vezi că se propovădueşte Evanghelia lui Dumnezeu la cei săraci de prin ţări care nu au auzit niciodată de Iisus Hristos, şi foştii aceşti canibali se întorc la Dumneteu şi cred cu adevărat, pe când cei din aşazisa lume civilizată, au ajuns de nesuportat, le zici zi de zi să se pocăiască şi să se întoarcă la credinţa în Dumnezeu, iar ei stau nepăsători şi râd în hohote de unii care îi văd pe la televizor cum se Botează şi se Pocăesc de faptele lor rele, şi râd zicând că alde nebunii ăştia sunt pocniţi! nu pocăiţi, sunt nebuni şi cred că dacă te scalzi şi te botezi iarăşi vine Iisus şi îi duce la fericire veşnică, aşa zic cei ce se cred deştepţii lumii şi nu sunt. Mulţumesc. Amin fraţilor.